Este un subarbust (arbust mic), stufos, ramuros, cu tulpina de culoare verde, lunga de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase.

Frunzele sunt scurt-petiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fete.

Florile sunt verzui rosietice, albe sau rozé cu petalele unite sub forma de clopotel, dispuse cate 1-2 la axila (subtioara) frunzelor. Infloreste in lunile mai-iunie.

Fructul este numit afina si reprezinta o baca de culoare albastru-inchisa sau albastru-brumarie, de forma rotunda, cu diametrul de 0,5 - 0,6 cm, zemoasa, cu suc violaceu, cu gust placut dulce acrisor.

Frunzele si fructele de afin au proprietati astringente datorita taninului. Au activitate antibiotica, modificand favorabil flora patogena intestinala, si antidiareica.

Se recomanda in diabet (scade zaharul din sange), guta, enterocolita (colita de fermentatie sau de putrefactie), parazitoze intestinale, infectii urinare, uremie, ca antiseptic minor (este bacteriostatic) si diuretic precum si in reumatism, afectiunile dermatologice, tulburarile circulatorii periferice, uretrite, somatite, eczeme, ulceratii cronice sangerande. Frunzele intra in compozitia ceaiului dietetic.

Afinele sunt folosite la obtinerea afinatei, o bautura alcoolica destul de apreciata, sau la prajituri ori alte dulciuri.